Cîteva consideraţii despre sistemele de încălzire în pardoseală

Cîte ceva despre sistemele de încălzire în pardoseală: foarte scurt istoric, tipuri de sisteme, avantaje/dezavantaje și părerea mea.

Reclame

Foarte scurt istoric

Spre surprinderea celor ce cred că încălzirea în pardoseală este un sistem nou, de fapt acesta este unul foarte-foarte vechi. Principiul pe care se bazează încălzirea în pardoseală a fost folosit prima dată în Coreea și China, în urmă cu aproximativ 7.200 de ani. Cunoscut sub numele corean de ondol sau sub cel chinezesc de kang (variantă dikang), folosea ca agent termic aerul cald obținut prin arderea lemnului. De remarcat este faptul că, în Asia, acest sistem a continuat să fie folosit și chiar îmbunătățit pînă în prezent. Tot în zilele noastre a apărut și o dispută între cele două țări, referitor la cine a inventat acest sistem.

ondol 1
reprezentare schematică sistem Ondol
ondol 2
reprezentare schematică sistem Ondol
ondol 3
imagini sistem Ondol
(sursa imaginii: http://www.antiquealive.com)

În Europa, sistemul a fost cunoscut sub numele de Hypocaust și a fost folosit în Grecia încă din secolul III î.e.n., dar și în Imperiul Roman al secolului I î.e.n.

hypocaust 1
reprezentare schematică sistem Hypocaust (sursa imaginii: http://gallery.nen.gov.uk)
hypocaust 2
reprezentare schematică sistem Hypocaust (sursa imaginii: http://www.pages.drexel.edu)
roman hypocaust mosaic
reprezentare grafică sistem Hypocaust
(sursa imaginii: https://www.curriculumvisions.com)
hypocaust 3
poză sistem Hypocaust (vestigii existente în Muzeul „Principia”
din cadrul complexului muzeal „Cetatea Alba Carolina”)

Se spune că sistemul Hypocaust a dispărut o dată cu prăbușirea Imperiului Roman, dar, cu toate acestea, se pare că o variantă a sa (Gloria) a fost utilizată în Peninsula Iberică, din secolul V pînă în zilele noastre. Totodată, folosirea sa este menționată în secolul VII în unele țări din bazinul Mediteraneean (Siria, Algeria, Turcia). Ceva mai tîrziu, a fost remarcat la încălzirea băilor turcești ale Imperiului Otoman din secolul XV, precum și a serelor din Franța din secolul XVII.

Primul sistem de încălzire în pardoseală hidraulic (cu apă) apare în anul 1790, în Anglia. În anii ce au urmat, acest sistem a fost îmbunătățit datorită studiilor interdisciplinare care s-au efectuat, precum și a progreselor tehnologice înregistrate. După sfîrșitul celui de-al II-lea Război Mondial, o dată cu Planul Marshall, s-a trecut la utilizarea sa pe scară largă și pentru locuințele din Europa.

În urma monitorizării rezultatelor și efectelor încălzirii în pardoseală din perioada postbelică, în 1980 apar în Europa primele standarde ce reglementează acest tip de încălzire, fapt ce a condus la o revoluție în acest domeniu, soldată cu o creștere semnificativă a numărului de locuințe încălzite cu acest sistem, în special în Europa Centrală și Nordică. Datorită calităților sale, începînd din anul 2000, încălzirea în pardoseală devine varianta standard de instalație de încălzire în Europa.

Ar mai fi de spus că, pe lîngă încălzirea în pardoseală cu agent termic, şi-a făcut apariția în ultimele decenii și încălzirea electrică în pardoseală, această variantă folosind căldura obținută prin trecerea curentului electric prin conductoare special proiectate în acest scop.

 

Tipuri de sisteme de încălzire în pardoseală

După modul de realizare a sistemelor, acestea pot fi:

  • „umede”, în care conductele sînt înglobate într-o șapă, peste care mai apoi se montează pardosela (parchet, laminat, plăci de piatră, plăci ceramice, mochetă, covor pvc etc.)
sistem umed
sistem „umed”
(sursa imaginii: https://www.warmup.co.uk)
  • „uscate”, în care conductele sînt înglobate în termoizolație, peste care mai apoi se montează pardosela (parchet, laminat)
sistem uscat
sistem „uscat”
(sursa imaginii: https://www.warmup.co.uk)

După elementul care realizează încălzirea, sistemele pot fi:

  • hidraulice (cu agent termic)
sistem hidraulic
sistem hidraulic
(sursa imaginii: https://www.warmup.co.uk)
  • electrice (cu cabluri electrice)
sistem electric
sistem electric
(sursa imaginii: https://www.warmup.co.uk)

 

Avantajele sistemelor de încălzire în pardoseală

  1. Asigură un nivel ridicat al confortului termic, printr-o distribuție a temperaturii pe verticală foarte apropiată de cea optimă.
  2. Asigură confort termic optim, printr-o temperatură uniformă pe întreaga suprafață a pardoselii.
  3. Asigură compatibilitatea cu sistemele de control și programare a climatului interior.
  4. Asigură economie de energie, datorită faptului că folosesc o temperatură mai mică a agentului termic în comparație cu sistemele cu radiatoare, dar și datorită faptului că sistemul este bazat majoritar pe radiație.
  5. Asigură un climat sănătos, pentru că nu antrenează praful sau alergenii și pentru că nu permite apariția condensului/mucegaiului pe pardoseală sau pereți.
  6. Asigură aspect estetic deosebit (inclusiv pentru încălzirea clădirilor istorice), datorită faptului că nu are elementele încălzitoare la vedere.
  7. Asigură amenajări interioare mult mai variate, datorită faptului că acestea nu sînt limitate de elementele încălzitoare.
  8. Asigură o funcționare silențioasă.
  9. Funcționează cu orice sursă de căldură: centrale pe gaze naturale, centrale pe combustibili solizi (lemne, peleți, biomasă), centrale pe combustibili lichizi, centrale electrice, pompe de căldură etc.
  10. Asigură încălzirea spațiilor înalte și foarte înalte, precum biserici, săli de sport, spații expoziționale, depozite etc.
  11. Sînt mai sigure în utilizare, pentru că nu există risc de arsuri la contactul cu elementele încălzitoare, datorită faptului că acestea sînt „îngropate” și temperatura agentului termic este redusă.
  12. Sînt mai fiabile datorită faptului că au mult mai puține îmbinări, deci mai puțină întreținere.
  13. Pe termen mediu și lung, investiția inițială plus costurile de utilizare a unui sistem de încălzire în pardoseală sînt mai mici decît cele ale unui sistem cu radiatoare care să încerce să obțină același rezultate.
  14. Conferă locuinței o valoare imobiliară mai mare.
  15. Cele în sistem „umed” au inerție termică mare.

Dezavantajele sistemelor de încălzire în pardoseală

  1. Finisajele pardoselii trebuie alese astfel încît să fie compatibile cu sistemul de încălzire în pardoseală.
  2. Este recomandat mobilierul cu picioare.
  3. Nu sînt recomandate în cazul în care doriți să aveți covoare peste pardoseli.
  4. Nu pot fi proiectate și executate de „Dorei”. (Sincer, eu îl percep ca pe un avantaj, dar nu toți sînt de acord cu mine… eu le explic că un „Dorel” le poate produce foarte ușor pagube substanțiale, dar se pare că acest lucru nu contează pentru cei care cred că „relele se întîmplă doar la alții, nu și mie”.)
  5. Investiția inițială este ceva mai mare (cu 5-15%) decît la un sistem cu radiatoare care să încerce să obțină rezultate cît mai apropiate posibil de cele ale unei încălziri în pardoseală (lucru imposibil de altfel, pentru că cea mai performantă încălzire cu radiatoare nu va putea egala niciodată confortul termic al unui sistem de încălzire în pardoseală).
  6. Pentru imobilele construite fără a se avea în vedere un sistem de încălzire în pardoseală, s-ar putea să nu poată fi implementate din cauza restricțiilor date de înălțimea finală a pardoselii.
  7. În cazul imobilelor cu termoizolare slabă, există posibilitatea (destul de mare) ca sistemul să nu facă față pierderilor mari de căldură. De aceea, aceste sisteme sînt recomandate DOAR pentru imobile cu termoizolare de calitate.
  8. Cele în sistem „umed” au inerție termică mare.

Dacă ați fost atenți, atunci ați observat că am trecut inerția termică mare a sistemului „umed” atît la avantaje, cît și la dezavantaje. Am făcut așa, pentru că unii consideră că o inerție termică mare a sistemului este un avantaj (pentru că sistemul va ceda căldură treptat în încăperi, chiar dacă nu mai am sursa de căldură pornită), iar alții consideră că este un dezavantaj (pentru că, din momentul pornirii sursei de căldură, sistemului îi va lua ceva timp să încălzească încăperile pînă la temperatura de confort).

 

Părerea mea?

Mi se pare fantastic și încă nu-mi vine să cred că, deși oamenii de acum 7 milenii (considerați niște „înapoiați”) foloseau din instinct sau poate cu știință un astfel de sistem (ce este foarte apropiat de optim), în zilele noastre, proiectanții și executanții de instalații trebuie să ducă o muncă de lămurire supradimensionată ca să-i convingă pe oameni să-l folosească!

distributie temperaturi incalzire
distribuția pe verticală a temperaturilor: 1. ideală 2. încălzire în pardoseală 3. încălzire cu radiatoare
(sursa imaginii: http://airflow.ie)

Vestea bună ar fi că „se vede luminița de la capătul tunelului”: o dată cu creșterea numărului de astfel de instalații de încălzire, a crescut și încrederea în faptul că acest sistem nu este doar o poveste, încet-încet s-au demontat mai multe mituri (precum și acela al ridicării prafului), așa că tot mai mulți proprietari de imobile au început să se intereseze și să implementeze acest mod de încălzire.

Toate cele bune! Pe curînd!

Mic dicţionar tehnic (lexicon)


M-am gîndit că un mic dicţionar ilustrat (pe cît va fi posibil) ar putea fi de ajutor celor care nu au avut un contact ceva mai apropiat cu acest domeniu. Pentru că nu am considerat productiv să tot adun definiţii timp de 100 de ani şi abia mai apoi să le public (eventual post-mórtem 🙂 ), am decis să le adaug treptat, în timp, cîte una-două. Din acest motiv, vă îndemn să reveniţi din cînd în cînd la acest articol pentru a vedea ce definiţii noi au mai fost adăugate, şi, totodată, să mă ajutaţi (prin intermediul comentariilor) propunîndu-mi noi termeni pentru acest lexicon. Vă mulţumesc anticipat.

  • Acumulator hidraulic – vas sub presiune (rezervor presurizat) folosit în instalaţiile de tip hidrofor, cu scopul de a crea o rezervă de presiune şi de apă.

acumulator hidraulic rezervor presurizat orizontal si vertical

  • Amorsare (a unei pompe) – umplerea pompei cu lichid.
  • Cavitaţie – fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerîndu-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentînd pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc.
  • Cămin hidrofor – încăpere mică, subterană, acoperită cu capac, construită pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui sistem hidrofor, pentru a permite accesul la acea conductă sau la componentele acelui sistem hidrofor.

camin hidrofor

  • Debit – volumul de fluid care trece într-o unitate de timp, printr-o secțiune transversală.
  • Dedurizator – dispozitiv pentru dedurizarea apei.

dedurizator

  • Dedurizare – eliminarea din apă a sărurilor de calciu și de magneziu, care dau duritate apei.
  • Filtru de impurităţi – dispozitiv pentru filtrarea mecanică a impurităţilor dintr-un fluid.
  • Hidrofor – instalație pentru împingerea apei la o anumită înălțime, prin conducte.
  • Întrerupător plutitor – dispozitiv de conectare/deconectare a alimentării electrice a unei pompe, bazat pe flotabilitatea sa.

intrerupator plutitor

  • Manometru – instrument care măsoară presiunea unui lichid sau a unui gaz.

manometru cu tub bourdon

  • PEHD (PEID) – acronim pentru materialul denumit PolyEthylene High-Density în limba engleză (sau PoliEtilenă de Înaltă Densitate în limba română), folosit şi la realizarea de conducte pentru transportul apei.
  • Pompă de suprafaţă – dispozitiv de pompare care nu este scufundat în fluidul pe care trebuie să-l transporte.

pompa de suprafata

  • Pompă submersibilă – dispozitiv de pompare scufundat în fluidul pe care trebuie să-l transporte.

pompa submersibila

  • Presiune – mărime fizică egală cu raportul dintre forțele care acționează asupra unei suprafețe.
  • Presostat – dispozitiv care dă o anumită comandă sau acţionează într-un anume mod (întrerupe/conectează etc.), în funcţie de valoarea presiunii instantanee pe care o măsoară.

presostat electromecanic si presostat electronic

  • Racord – piesă care face o legătură directă între două (sau mai multe) elemente ale unui sistem prin care circulă un fluid.
  • Racord 5 căi – racord ce realizează legătura între cinci elemente ale unui sistem, folosit în cazul sistemelor hidrofor pentru a conecta între ele pompa, manometrul, presostatul, acumulatorul hidraulic şi consumatorul.

racord 5 cai

  • Racord antivibrant – racord flexibil, folosit atît pentru a limita transmiterea unor eventuale vibraţii dintr-o instalaţie, cît şi pentru uşurinţa racordării.

racord antivibrant

  • Reductor de presiune – dispozitiv care reduce presiunea la valoarea setată și o menține constantă atît timp cît în amonte are o presiune mai mare.

reductor presiune

  • Robinet de golire – dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, pentru eliminarea fluidului din aceasta.

robinet golire

  • Robinet de separare – dispozitiv care se montează între două conducte, pentru întreruperea circulației unui fluid sau pentru reglarea debitului acestuia.

robinet separare

  • Robinet dublu serviciu – dispozitiv care se montează pentru întreruperea circulației unui fluid între două conducte sau pentru eliminarea fluidului din conducta din amonte.

robinet dublu serviciu

  • Sorb – piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită, care se montează la capătul (care se introduce în lichid) conductei de aspirație a unei pompe, pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților.

sorb

  • Supapă de sens – dispozitiv care permite circulația fluidului prin conducte doar într-un singur sens.

supapa de sens

  • Teu – racord ce realizează legătura între trei elemente ale unui sistem.

teu alama

  • Vană antiopărire – dispozitiv de amestec termostatic, care menține temperatura apei calde menajere la valoarea maximă dorită, cu o variaţie +/- cît mai mică.

vana antioparire esbe

  • Vas de expansiune – vas care preia variaţia volumului apei dintr-o instalaţie (variaţie datorată încălzirii ei), astfel încît presiunea apei din instalaţie să nu crească peste limitele admisibile.

vas expansiune

Cu timpul, vor fi adăugate şi alte definiţii.

Reglarea unui presostat electromecanic

În cursul unui dialog cu unul dintre cititorii acestui blog, am constatat că îmi este ceva mai greu să explic cum se face reglarea unui presostat electromecanic, fără a mă ajuta de poze. Şi aşa a apărut ideea acestui mini-articol…


Înainte de toate, vreau să atrag atenţia tuturor asupra unui aspect cît se poate de vital: Lăsaţi ca această operaţiune să fie făcută NUMAI de persoane calificate! După îndepărtarea capacului presostatului, există probabilitatea apariţiei un foarte mare PERICOL DE ELECTROCUTARE! Vă rog nu vă jucaţi cu viaţa Dvs.! Curentul electric nu iartă!

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-01

Şi acum să trecem la subiectul articolului.

În funcţie de producător, aspectul general al unui presostat electromecanic poate diferi, dar, în mare, arată cam aşa:

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-02

Cu ajutorul unei şurubelniţe late potrivite, deşurubăm piuliţa de plastic ce se găseşte în partea superioară a capacului.

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-03

Prin îndepărtarea capacului, ni se relevă regleta electrică (locul unde se conectează conductorii electrici) precum şi cele două arcuri (unul mare, mai gros, şi unul mic, mai subţire).

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-04

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-05

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-06

Prin intermediul arcului mare se face reglarea valorii presiunii la care va porni pompa (o notăm cu Pp). Aceasta vine presetată din fabrică, în general, pe la 1,4 bari. Pentru a mări această valoare se roteşte piuliţa de pe arcul mare în sens orar, iar pentru a o micşora în sens trigonometric.

Cu ajutorul arcului mic se face reglarea diferenţei de presiune (o notăm cu ΔP) dintre presiunea la care se va opri pompa (o notăm cu Po) şi cea la care va porni pompa (Pp). Aşadar ΔP=Po–Pp, iar valoarea presetată din fabrică este, în general, pe la 1,4 bari. Pentru a o mări se roteşte piuliţa de pe arcul mic în sens orar, iar pentru a o micşora în sens trigonometric.

Atenţie! Modificarea presiunii de pornire a pompei (Pp) va duce automat şi la modificarea presiunii de oprire a ei (Po), aşa că dacă se doreşte doar modificarea Po, va trebui făcut reglajul acesteia urmat apoi de reglajul Pp, prin rotirea corespunzătoare a piuliţei de pe arcul mic.

În concluzie, dacă nu se modifică reglajele presostatului electromecanic realizate de producător în fabrică, sistemul hidrofor va porni pompa la Pp=1,4 bari şi o va opri la Po=2,8 bari.
Valorile acestor reglaje pot varia între nişte limite, care depind de producător şi de modelul presostatului. În general, presiunea de pornire a pompei Pp se poate regla între 1-3 bari, iar ΔP între 0,5-2 bari.

În cazul în care uitaţi semnificaţiile fiecărui reglaj şi/sau sensurile de rotaţie pentru micşorarea sau mărirea valorilor de reglat, vă puteţi ghida după marcajele făcute de fabricant prin ştanţare, aşa cum se pot observa şi în poza de mai jos.

instalatoruldeiasi.ro - presostat 01-07

Sper să vă fie de ajutor acest mini-articol.

Toate cele bune! Pe curînd!

Un alt hidrofor cu pompă submersibilă


În acest articol vă voi prezenta un alt sistem hidrofor cu pompă submersibilă. Îmi şi închipui prima voastră reacţie: „Cum? Încă unul? Ce-ar putea avea deosebit acest nou sistem hidrofor, ca să justifice încă un articol?” Aşa că, eu vă voi spune ce noutăţi aduce el, iar voi veţi hotărî dacă acestea merită sau nu să-i alocaţi din timpul vostru liber. În plus, ca „povestea” să nu vă plictisească, vă voi prezenta doar etapele mai deosebite, fără a mai intra în acele detalii care au fost deja relevate la celălalt sistem hidrofor. Bine? Atunci, să trecem la „poveşti”!

Aspectele care deosebesc acest sistem hidrofor de precedentul sînt următoarele:
– fîntîna se află sub casă (mai exact, în pivniţă), nu în afara perimetrului ei
– acumulatorul hidraulic al hidroforului va fi realizat din două butoaie de inox
– sistemul hidrofor va fi instalat în pivniţa casei, nu într-un cămin de hidrofor

Aşa cum v-aţi obişnuit de la celelalte articole, mai întîi o să vă prezint situaţia de la faţa locului, aşa cum era ea înainte de intervenţia noastră.

Ţin să menţionez cîteva lucruri:
– în pivniţă era trasă deja conducta care va conduce apa în camera tehnică de la parterul casei, aşa cum se poate observa în colţul din dreapta sus al primei poze
– instalaţia electrică pentru alimentarea sistemului hidrofor a fost făcută după ce noi am realizat instalaţia (pentru probele de lucru şi pentru cea de funcţionare de la predare am folosit un prelungitor)
– proprietarul avea deja pompa submersibilă, întrerupătorul plutitor şi butoaiele de inox, aşa că a fost nevoie doar de celelalte componente ale sistemului hidrofor
– proprietarul a dorit ca alimentarea cu aer sub presiune a acumulatorului hidraulic să se facă prin partea de jos a lui, nu prin partea superioară a acestuia

În schiţa de mai jos este schema hidraulică de principiu a sistemului hidrofor cu pompă submersibilă pentru acest caz.

Finalizarea schemei hidraulice de mai sus a făcut posibilă stabilirea componentelor de care mai era nevoie, aşa că am plecat la cumpărături. Rezultatul şedinţei de „shoping” îl puteţi vedea în pozele următoare.

Conform metodei noastre de lucru, am asamblat „la rece” următoarele componente: robinet de separare, teu, filtru impurităţi, piesă „5 căi”, presostat, manometru, racord antivibrant, robinet de golire, robinet dublu serviciu, racord de compresie.

Au mai urmat:
– pregătirea butoaielor pentru suspendarea pe perete

– realizarea instalaţiei de transport a apei

– realizarea sistemului de suspendare a pompei submersibile în fîntînă
– racordarea conductei de la pompa submersibilă cu restul instalaţiei de transport a apei, între acestea două fiind amplasat şi robinetul de golire al sistemului hidrofor

– amplasarea pe peretele pivniţei a componentelor hidraulice a sistemului hidrofor

– racordarea tuturor componentelor într-un sistem unic

Apa din fîntînă ajunge în acelaşi punct cu cea de la reţeaua locală în camera tehnică, amplasată la parterul casei, iar comutarea de la o sursă la alta este manuală, prin intermediul a două robinete de separare. De acolo, printr-un reductor de presiune, apa ajunge în distribuitorul de apă rece, aşa cum se poate vedea în poza de mai jos.

Şi cu asta… gata! Sper că nu regretaţi timpul alocat parcurgerii acestui articol.

Toate cele bune! Pe curînd!

Un hidrofor cu pompă submersibilă


În această „poveste” mi-am propus să vă prezint „paşii” pe care i-am făcut pentru a realiza un sistem hidrofor cu pompă submersibilă, amplasat într-un cămin hidrofor din imediata apropiere a fîntînii. Deşi calitatea pozelor nu este cea pe care am dorit-o, sper ca totalitatea informaţiilor pe care le veţi găsi aici să vă facă să treceţi mai uşor peste acest mic neajuns. Acestea fiind spuse, să înceapă „povestea”!

„A fost odată, cînd a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.”

Mai întîi am analizat situaţia de la faţa locului.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-01
fîntîna şi căminul hidrofor
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-02
fîntîna (în interior)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-03
căminul hidrofor (în interior)

După cum se poate vedea, fîntîna este una realizată cu tuburi de beton şi chiar lîngă fîntînă, lipit de ea, este amplasat căminul viitorului sistem hidrofor. În interiorul acestuia trebuie remarcate următoarele:

– în peretele dinspre fîntînă, cu ajutorul unei bucăţi de polistiren introduse în cofraj înainte de turnarea betonului, a fost lăsat un loc pentru trecerea conductei pentru apă şi a firelor electrice pentru pompa submersibilă şi pentru întrerupătorul plutitor

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-04
locul lăsat pentru trecerea conductei de apă şi a cablurilor electrice

– pe peretele dinspre casă există un circuit electric care duce la două prize cu împămîntare, aplicate, una dintre ele fiind pentru alimentarea cu energie electrică a pompei submersibile

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-05
prize electrice 230 V

– în căminul hidroforului intră două conducte: una prin care, în viitor, va veni apa din reţeaua locală de distribuţie şi alta prin care apa va ajunge de aici în casă

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-06
conductele care intră în căminul hidrofor

În continuare, în funcţie şi de doleanţele proprietarului, am stabilit schema hidraulică de principiu a sistemului hidrofor cu pompă submersibilă. Pentru o mai bună informare a cititorilor acestui articol, am concretizat schema în schiţa de mai jos.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-07
schema sistemului hidrofor cu pompă submersibilă

În funcţie de această schemă şi de componentele pe care proprietarul le avea deja, am făcut lista cu ce mai trebuie şi, mai apoi, cumpărăturile. Totalitatea componentelor se pot vedea în poza de mai jos.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-08
componentele sistemului hidrofor cu pompă submersibilă

După această sumară organizare, am trecut la treabă. Am început cu realizarea trecerii dintre căminul hidroforului şi fîntînă. Am făcut acest lucru cu ajutorul unei carote cu pastile vidia, montată pe o maşină de găurit cu percuţie. Cred că pozele sînt destul de explicite.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-09
carota montată pe maşina de găurit cu percuţie
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-10
executarea trecerii dintre căminul hidrofor şi fîntînă
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-11
străpungerea tubului de beton al fîntînii

A urmat apoi echiparea pompei submersibile. Puteţi observa cum am ataşat de pompa submersibilă întrerupătorul plutitor, şnurul pentru suspendare şi conducta de refulare a apei, prin intermediul unui racord de compresie, a unei supape de sens şi a unei reducţii.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-12
pompa submersibilă, reducţia, supapa de sens şi racordul de compresie gata pentru a fi montate
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-13
pompa submersibilă, reducţia, supapa de sens şi racordul de compresie montate
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-14
pompa submersibilă cu şnurul pentru suspendare şi întrerupătorul plutitor
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-15
conducta montată prin intermediul racordului de compresie

În continuare am fixat cîrligele de care vom agăţa şnurul cu care va fi suspendată pompa submersibilă.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-16
cîrlig (vedere din interiorul fîntînii)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-17
cîrlig (vedere din exteriorul fîntînii)

Următorul pas a fost prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor. Etapele acestei operaţiuni sînt prezentate în pozele ce urmează.

Update: ATENȚIE!!! Acest mod de prelungire al cablurilor electrice NU este pentru îmbinări care vor ajunge sub nivelul apei din fîntînă/puț!!!

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-18
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (1)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-19
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (2)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-20
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (3)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-21
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (4)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-22
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (5)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-23
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (6)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-24
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (7)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-25
prelungirea cablului electric al întrerupătorului plutitor (8)

După aceea, am trecut la coborîrea pompei submersibile în fîntînă şi fixarea ei pe poziţie.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-26
coborîrea pompei submersibile în fîntînă
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-27
fixarea pompei submersibile pe poziţie

Apoi a urmat cuplarea „la rece” a următoarelor componente: robinet de separare, teu, capac filtru impurităţi, piesă „5 căi”, presostat, manometru, racord antivibrant, încă un robinet de separare, încă un teu şi încă două robinete de separare, cu racordurile de compresie aferente.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-28
pregătirea componentelor pentru cuplare

După cuplarea „la rece” şi verificarea corectitudinii amplasării ansamblului în căminul hidrofor, s-a realizat cuplarea etanşă a componentelor enumerate mai sus. Pentru etanşare am folosit şnur de etanşare Loctite.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-29
cuplarea etanşă a componentelor

Apoi am montat acel ansamblu de componente pe peretele căminului. După ce s-a dat gaura de trecere a conductei de apă pentru consumatorii externi, la ansamblul de componente s-au cuplat următoarele conducte de apă:
–         cea care aduce apa din fîntînă
–         cea care va aduce apa din reţeaua locală
–         cea care duce apa în casă
–         cea care duce apa la consumatorii externi

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-30
gaura de trecere a conductei pentru consumatorii externi
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-31
imagine de ansamblu din interiorul căminului hidrofor (1)
instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-32
imagine de ansamblu din interiorul căminului hidrofor (2)

Şi uite-aşa, am ajuns şi la momentul în care îşi face „intrarea în scenă” acumulatorul hidraulic.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-33
acumulator hidraulic

Înainte de a-l monta în căminul hidroforului, am procedat la verificarea presiunii de preîncărcare şi aducerea ei la valoarea recomandată pentru lucrul în sistem hidrofor. Pentru aceasta, am desfiletat capacul ce protejează ventilul…

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-34
acumulator hidraulic cu capacul ventilului desfiletat

.. şi am cuplat la el un mic compresor auto.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-35
compresor auto cuplat la ventilul acumulatorului hidraulic

Cum manometrul arăta 2,5 bari, am mai scos din aer pînă cînd presiunea a ajuns la valoarea de 1,5 bari. Am înfiletat la loc capacul ventilului şi a urmat montarea acumulatorului hidraulic în cămin…

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-36
montarea acumulatorului hidraulic în cămin

… şi cuplarea lui, prin intermediul racordului antivibrant, la restul sistemului hidrofor.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-37
acumulatorul hidraulic cuplat la sistemul hidrofor

Şi a venit şi rîndul presostatului. Mai întîi am realizat conexiunile electrice necesare…

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-38
conexiunile electrice în presostat

… iar mai apoi a fost montat pe piesa „5 căi”.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-39
presostatul montat în sistemul hidrofor, pe piesa „5 căi”

Am montat cartuşul filtrant şi paharul filtrului de impurităţi.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-40
sistemul hidrofor gata de a fi pus în funcţiune

S-a mai făcut o ultimă verificare a întregului sistem hidrofor şi s-a alimentat cu energie electrică.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-41
sistemul hidrofor alimentat cu energie electrică

Pompa submersibilă a început să funcţioneze şi a introdus apa în întreaga instalaţie. Cînd presiunea apei a ajuns la 2,8 bari, presostatul a comandat întreruperea alimentării cu energie electrică a pompei submersibile.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-42
presiunea apei din instalaţie la oprirea pompei submersibile

Se poate vedea cum, datorită faptului că apa din fîntînă era destul de rece, paharul filtrului de impurităţi a făcut condens.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-43
condens pe paharul filtrului de impurităţi

Pentru a verifica cum porneşte sistemul, am lăsat apa să curgă prin robinetul dublu serviciu. Pompa submersibilă a pornit atunci cînd presiunea din sistem a coborît la 1,4 bari.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-44
conducta de apă şi robinetul dublu serviciu pentru consumatorii externi

După cîteva zile am revenit pentru verificarea sistemului hidrofor şi pentru două mici modificări: a fost adăugat un robinet de separare pe conducta ce duce la robinetul dublu serviciu…

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-45
robinet de separare pe conducta pentru consumatorii externi

… şi s-a montat o ţeavă metalică pentru protecţia mecanică a aceleiaşi conducte.

instalatoruldeiasi.ro - hidrofor 01-46
conducta pentru consumatorii externi protejată cu o ţeavă metalică

Şi astfel am ajuns la sfîrşitul „poveştii”. Sper să vă fie de folos.

„Ş-am încălecat pe-o şa, ş-am spus povestea aşa.”

Toate cele bune! Pe curînd!

Povestea unui boiler


Tot acolo unde o „comisese” cu hidroforul, „Dorelul” nostru a mai făcut o „victimă”: boilerul electric. În ciuda atenţionărilor mele, proprietara a preferat să lase lucrurile să se desfăşoare de la sine. Singurul lucru bun, în toată această succesiune de decizii proaste, este faptul că nu s-a ajuns să se materializeze cea mai gravă consecinţă posibilă. Şi cînd spun acest lucru, nu exagerez deloc… sînt pline „Ştirile de la ora 5” de astfel de exemple. Dar să trec la „povestea” propriu-zisă…

Cînd am primit telefonul care ne anunţa că „boilerul nu mai merge„, mi-am zis: „I-a venit şi ăstuia timpul!” (pentru cei care nu au citit „povestea” hidroforului: şi acolo i-am sesizat proprietarei aspectele negative, dar s-a condus după vorba „las-o-aşa că merge-aşa”, deci nu s-a făcut nimic pînă nu au apărut probleme majore în funcţionare). Aşa că, cu prima ocazie ivită, am mers „la locul faptei” pentru a constata ce probleme au mai apărut. Iată poza „victimei”.

vedere de ansamblu

Am testat funcţionarea boilerului. Am constatat că apa rece intra cu foarte mare dificultate în el (cu un debit foarte mic) şi că apa caldă avea o temperatură mult sub cea setată din termostat. Cum era clar că trebuia intervenit în boiler, am trecut la executarea operaţiunilor preliminare:

– am întrerupt alimentarea cu apă tocmai de la hidrofor (aici l-am „pomenit” pe „Dorelul” nostru, pentru că nu există un robinet general după intrarea apei în casă)

– am întrerupt alimentarea cu energie electrică a boilerului

– am golit boilerul de apă (aici iar l-am „pomenit” pe „Dorelul” nostru, pentru că nu există un robinet de golire a boilerului şi a trebuit să facem această operaţiune prin supapa de siguranţă, lucru care a durat foarte mult timp)

Pentru a vă putea da seama de gradul de inconştienţă şi amatorism al „Dorelului”, vă rog să vă uitaţi cu atenţie la pozele de mai jos:

vedere din faţă a armăturilor
vedere din lateral a armăturilor
detaliu cu armăturile folosite la intrarea apei în boiler
vedere cu dezaxarea armăturilor

Aşa că, ne-am „suflecat mînecile” şi am trecut la treabă:
– am demontat robinetele

după demontarea robinetelor

– am demontat conductele de cupru

după demontarea conductelor de cupru

– am demontat carcasa de plastic din partea de jos a boilerului

carcasa de plastic din partea de jos a boilerului
scoaterea holzşuruburilor carcasei de plastic
scoaterea carcasei de plastic

– am demontat flanşa care fixează şi etanşează ansamblul rezistenţă electrică – anod de magneziu – boiler

deşurubarea piuliţelor flanşei
pregătirea scoaterii flanşei
scoaterea flanşei

– am scos ansamblul rezistenţă electrică – anod de magneziu

scoaterea ansamblului rezistenţă electrică – anod de magneziu (1)
scoaterea ansamblului rezistenţă electrică – anod de magneziu (2)
scoaterea ansamblului rezistenţă electrică – anod de magneziu (3)

Aşa cum aţi putut observa în ultimele poze de mai sus, depunerile de săruri de calciu şi magneziu sînt masive, acest lucru datorîndu-se durităţii ridicate a apei din fîntînă.

depuneri de săruri de calciu şi magneziu
pe ansamblul rezistenţă electrică – anod de magneziu (1)
depuneri de săruri de calciu şi magneziu
pe ansamblul rezistenţă electrică – anod de magneziu (2)
vedere gură acces boiler
vedere cu o parte din depunerile de săruri
de calciu şi magneziu din boiler
detaliu cu o parte din depunerile de săruri
de calciu şi magneziu din boiler

În urma constatărilor făcute, am demontat şi boilerul de la locul său de pe perete (pentru a ne uşora munca de spălare, curăţare şi reasamblare) şi apoi am plecat în oraş să facem aprovizionarea cu cele necesare repunerii în funcţiune a boilerului. Apoi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să curăţăm cît mai bine posibil depunerile de calciu şi magneziu.

rezistenţa electrică a boilerului,
curăţată pe jumătate de depuneri
rezistenţa electrică a boilerului,
curăţată de depuneri (1)
rezistenţa electrică a boilerului,
curăţată de depuneri (2)

După ce totul a fost gata, s-a trecut la reasamblarea boilerului…

fixarea flanşei

… şi la repoziţionarea lui pe perete.

repoziţionarea boilerului pe perete

La inspecţia făcută conductorilor electrici am observat că, deşi erau de tip multifilar, au fost introduşi şi fixaţi în regletă fără a fi sertizaţi.

sertizarea conductorilor electrici

Aşa că, am procedat, mai întîi, la sertizarea lor…

conductorii electrici sertizaţi

… şi abia apoi la introducerea şi fixarea lor în regletă.

conductorii electrici fixaţi în regletă

Au urmat:
– montajul carcasei de plastic a boilerului

vedere de jos a boilerului cu carcasa de plastic montată

– montajul armăturilor

vedere de jos a boilerului cu primele armături montate
vedere de ansamblu cu armăturile montate
vedere din stînga a armăturilor
vedere din faţă a armăturilor
vedere din dreapta a armăturilor

Am făcut o ultimă inspecţie a boilerului, l-am alimentat cu apă şi, după ce ne-am asigurat că nu avea nici urmă de pierdere de apă, l-am alimentat şi cu energie electrică.

vedere din faţă a boilerului
vedere de ansamblu a boilerului, la final

Este că acum se poate vedea zîmbetul larg de pe faţa boilerului? 🙂

Aşa cum v-am obişnuit şi la celelalte „poveşti”, la final voi face o trecere în revistă a erorilor făcute de „Dorel”:
cea foarte gravă: montarea unui robinet între boiler şi supapa de siguranţă
– fixarea în regletă a conductorilor de tip multifilar nesertizaţi
– tensionarea armăturilor şi conductelor datorită dezaxăriilor foarte mari dintre elemente
– nefinalizarea lucrării (dovada fiind pierderile de apă pe traseul de intrare a apei în boiler)
– lipsa robinetului de golire
Sfatul meu este să vă feriţi de „Dorei”! Prostiile pe care le fac ei vă pot costa mult mai mult decît credeţi că economisiţi prin faptul că nu apelaţi la un specialist, pentru că, în cazurile extreme, nefericite şi nedorite de nimeni, puteţi pierde lucruri care nu se pot redobîndi nici cu toţi banii din lume!

Toate cele bune! Pe curînd!

Sistemul hidrofor cu pompă submersibilă


La sfîrşitul primului episod din «Povestea unui hidrofor „adus pe lume” de un… „Dorel”» vă promiteam că

[…] într-o altă „poveste”, vă voi prezenta avantajele unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă în faţa celui monobloc cu pompă de suprafaţă.

Şi cum „promesse oblige” (vorba românului 🙂 ), mi-am făcut timp şi am pus pe „hîrtie” cîteva cuvinte. Sper să vă fie de folos…

Sistemele hidrofoare sînt ansambluri de componente hidraulice (dependente între ele) care asigură presiunea necesară în reţelele de distribuţie a apei.

După tipul pompei folosite, sistemele hidrofoare pot fi de două feluri:
– cu pompă de suprafaţă (cea care lucrează în afara apei)
– cu pompă submersibilă (cea care lucrează scufundată în apă)

Cea mai cunoscută variantă de sistem hidrofor este cea monobloc cu pompă de suprafaţă (consacrată sub denumirea de „hidrofor”) şi este ilustrată în imaginea de mai jos.

sistem hidrofor monobloc cu pompă de suprafaţă, complet echipat

Popularitatea acestei variante se datorează, în primul rînd, preţurilor mici la care poate fi cumpărată, iar în al doilea rînd, uşurinţei de punere în funcţiune. În general, acest sistem se amplasează într-un cămin.

Eu mi-am propus să vă supun atenţiei varianta sistemului hidrofor cu pompă submersibilă. Este mai rar întîlnită şi folosită pe plaiurile noastre mioritice, tocmai din cauza faptului că, deşi are multe avantaje importante faţă de varianta de sistem hidrofor monobloc, acestea nu sînt cunoscute de către potenţialii utilizatori/beneficiari. Pentru a aduce o rază de lumină asupra acestui subiect aflat, pe nedrept, în penumbră pentru unii sau chiar în obscuritate pentru alţii, voi enumera mai jos, într-o ordine aleatoare, cîteva (probabil cele mai evidente) dintre atuurile acestei variante:
a. zgomotul aproape inexistent, datorită faptului că principala sursă de zgomot (pompa) este scufundată în apă
b. posibilitatea de a alege atît pompa independent de capacitatea rezervorului presurizat, cît şi invers
c. randamentul, fiabilitatea şi performanţele superioare în exploatare
d. nu există probleme cu amorsarea pompei
e. nu există probleme cu răcirea pompei, pentru că această lucrează sub apă
f. nu există probleme cu cavitaţia
g. nu necesită cămin, acest lucru însemnînd:
– economii la materiale, manoperă etc.
– nu există probleme cu ingheţul apei în instalaţie, precum în cazul căminelor executate defectuos (adîncime prea mică şi/sau termoizolare necorespunzătoare) sau la care se poate uita deschis capacul de vizitare
– nu există probleme cu inundarea căminului
– nu există probleme cu inevitabilul condens din interiorul căminului
– nu există probleme cu disimularea căminului sau chiar a sistemului, pentru că la un cămin este necesar un capac de vizitare care va „trăda” existenţa căminului şi care, mai mult ca sigur, nu va fi estetic
Şi poate că mai sînt şi altele aspecte care, pe moment, îmi scapă…

Minimul de componente care intră într-un sistem hidrofor cu pompă submersibilă este compus din pompa submersibilă, presostatul, conductele pentru transportul apei, fitingurile pentru cuplarea acestora.

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta minimă,
pentru funcţionare pe termen scurt, în caz de avarie

Conform schemei de mai sus, sistemul poate funcţiona, dar  NU VĂ RECOMAND o astfel de abordare a problemei (decît în caz de avarie şi doar pentru un timp cît mai scurt).

Schema de principiu a unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă obişnuit, arată precum cea din imaginea de mai jos:

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta comună,
pentru funcţionare şi utilizare obişnuită

Dacă însă vă doriţi un sistem hidrofor cu pompă submersibilă „full options”, atunci va trebui să folosiţi, ca punct de plecare, următoarea schemă:

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta „full options”,
pentru funcţionare şi utilizare optimă

În acest ultim caz, o parte dintre componentele instalaţiei sînt opţionale, în funcţie de ceea ce doriţi să obţineţi cu acest sistem hidrofor.

Concluzii:
– dacă aveţi posibilitatea să alegeţi, nu ezitaţi nici o clipă în a opta pentru varianta de sistem hidrofor cu pompă submersibilă;
– pentru a afla care vor fi componentele unui astfel de sistem în cazul Dvs. particular, apelaţi întotdeauna la un specialist în domeniu.

Cred că cele de mai sus sună destul de sec, dar cred că este inevitabil atunci cînd este vorba de chestiuni tehnice. Am să mă gîndesc dacă să intercalez sau nu şi altfel de „poveşti” printre cele tehnice, adică din cele care nu au legătură directă cu instalaţiile, ci cu dorinţa de a face cîte ceva cu propria-ţi mînă, cu bricolajul, cu micile lucrări de pe lîngă casă…

Toate cele bune! Pe curînd!