Povestea unui hidrofor (2)


… continuare …

După o iarnă liniştită, înaintea căreia am avut grijă să golim de apă sistemul, a venit şi primăvara. Tot printre „picături”, am reuşit să ajungem pe la „locul faptei” şi să repunem în funcţiune, fără probleme, instalaţia de apă. În concluzie, toată lumea era mulţumită: noi că ne-am făcut bine treaba, proprietara că nu a mai avut pagube.

vechiul nostru prieten ne aştepta cuminte

Dar iată că la sfîrşitul lunii mai a anului 2011 am primit un telefon prin care am fost anunţaţi că hidroforul nu mai funcţiona! Cu prima ocazie ivită, am venit să vedem ce s-a întîmplat. După cîteva teste, suspiciunea s-a îndreptat spre supapa de reţinere a sorbului din fîntînă. Pentru siguranţă de 100%, am scos sorbul şi astfel am obţinut şi confirmarea „diagnosticului”.

sorbul demontat de pe ţeava de PEHD
se pare că axul supapei are o problemă
acum se vede clar că axul supapei
stă într-o poziţie anormală
… şi asta din cauză că s-a desprins
şi nu-l mai ţine nimic la locul lui
axul supapei nu mai este acolo unde ar trebui să fie
(scuze pentru focalizare)

Dacă tot a trebuit să umblăm şi la hidrofor, am zis că ar fi bine să profităm de această ocazie şi să-i aducem acestuia cîteva îmbunătăţiri (reamplasarea manometrului pentru o citire facilă, adăugarea în sistem a unui filtru de impurităţi cu cartuş lavabil, adăugarea unor robinete de separare a circuitelor, reamplasarea hidroforului pentru a obţine un spaţiu util diverselor operaţiuni de întreţinere a echipamentelor din acel cămin). De această dată, proprietara a fost de acord cu propunerea mea (probabil că între timp a căpătat încredere în mine, probabil şi datorită faptului că am mai avut şi o intervenţie la instalaţia ei de încălzire din apartamentul aflat în oraş), aşa că am plecat să facem cumpărăturile necesare.

După ce am revenit, am demontat hidroforul şi l-am scos din căminul lui pentru o „intervenţie chirurgicală pe pompă deschisă”.

demontarea şi scoaterea hidroforul din căminul lui
tablou intitulat „hidrofor pe marginea căminului,
făcîndu-şi curaj pentru a fi operat”

Ne-am pregătit sculele…

instrumentarul pregătit pentru „operaţie”

… şi materialele.

tablou intitulat „natură moartă cu materialele
şi instrumentele pentru operaţie”
tablou intitulat „natură moartă cu materialele
şi instrumentele pentru operaţie” (detaliu)

… şi am trecut la treabă. Am început prin a monta sorbul cel nou.

noul sorb cu supapă, deja montat la locul lui
noul sorb cu supapă (detaliu)

Nici nu am terminat bine de introdus ţeava de aspiraţie în fîntînă, că din norii care ne ameninţau de ceva timp a început să picure uşurel.

început de ploaie

În scurt timp, ploaia s-a înteţit binişor.

ploaie serioasă

Ploaia neiertătoare şi destul de rece ne-a obligat să ne concentrăm în a termina treaba cît mai repede, aşa că am fost nevoit să las aparatul de fotografiat şi să dau o mînă de ajutor colegului meu.

hidroforul la locul lui, după „operaţia pe pompă deschisă”
hidroforul la locul lui, văzut din cealaltă parte
totul este la locul lui, inclusiv „capacele”
de pe fîntînă şi cămin hidrofor
tot mai mulţi nori

Se parea că nu vom putea scăpa prea uşor de ploaie… Mai mult de atît, avea chiar tendinţa de a se transforma în potop.

ploaie torenţială
nici o şansă de a vedea soarele

În timp ce aşteptam un mic răgaz din partea ploii, am curăţat de piatră şi nisip sitele robinetelor din casă (mai ales că montasem în căminul hidroforului acel filtru de impurităţi) şi am verificat buna funcţionare a întregului sistem de apă din imobil.După acestea, văzînd că şansele de a se opri ploaia măcar cinci minute sînt nule, ne-am luat inima în dinţi şi, cu capul între umeri din cauza frigului şi ploii, am început să ducem sculele la maşină.

În cele din urmă, am plecat de acolo uzi leoarcă şi rebegiţi precum cîinii, dar totuşi nu cu „coada între picioare”, ci cu mulţumirea că reuşisem să facem, din nou, o lucrare de calitate.

La final, cîteva sfaturi care să vă ajute să evitaţi greşelile făcute de alţii, greşeli din care trebuie să învăţăm, nu pe care să le repetăm:
– filtraţi întotdeauna apa obţinută din surse necontrolate precum izvoare, fîntîni, puţuri etc., în ciuda asigurărilor precum „eu beau apa asta de N ani şi nu am nimic”; pentru a afla ce filtre trebuie să folosiţi în cazul vostru concret (din nou vă atrag atenţia, nu luaţi de bune „sfaturi” precum „o rudă de-a mea făcea aşa şi nu avea nici o problemă”), începeţi prin a face o analiză completă a apei (fizico-chimică, biologică şi microbiologică), iar cu rezultatele ei mergeţi la un specialist în domeniu;
– căutaţi să folosiţi componente de calitate pentru instalaţii; chiar dacă preţurile mici vă „fac cu ochiul”, amintiţi-vă vorba „sînt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”;
– fiţi adepţii instalaţiilor cît mai complete, mai fiabile, mai modulare, care să se poată modifica uşor şi în siguranţă atunci cînd doriţi să le faceţi îmbunătăţiri sau adăugiri;
– apelaţi la specialişti, nu la „nea Dorel”.

Toate cele bune! Pe curînd!

Reclame

Povestea unui hidrofor (1)


A fost odată ca niciodată… (aşa cum începe orice poveste)

La începutul lunii aprilie 2010, am fost solicitat de o cunoştinţă să văd de ce nu funcţioneză hidroforul instalat la casa surorii lui, casă aflată în mediul rural şi nelocuită pe durata iernii. Aşa că atunci cînd s-a ivit o „fereastră” în programul de zi cu zi, am dat o fugă pînă la „locul faptei”. O dată ajunşi acolo, am descoperit că era vorba de un sistem de hidrofor compact, amplasat într-un cămin amplasat chiar lîngă fîntîna de unde-şi lua apa. Am ridicat „capacul” căminului (adică o bucată de tablă rămasă de la acoperişul casei) şi l-am zărit pe „recalcitrant”, aşa că l-am imortalizat pentru posteritate, precum în poza de mai jos.

„recalcitrantul” prins la „locul faptei”

Am început prin a căuta semnele care să ne indice de ce era aşa de hotărît să nu-şi mai facă treaba şi acestea nu au întîrziat să se arate, în toată „splendoarea” lor, motiv de a vi le arăta şi vouă.

capacul cutiei de conexiuni… deformat
carcasa motorului… afumată

Cum diagnosticul de „motor ars” era clar, am procedat la demontarea lui în vederea stabilirii cauzei (sau poate chiar a cauzelor) care a dus la această „boală” subită.

hidroforul fără motor, pompă, automatizare…
mai exact, rezervorul presurizat al lui

Iată şi pagubele pricinuite:

capacul cutiei de conexiuni… deformat
cutia de conexiuni… compromisă fără „drept de apel”
elicea pentru răcirea motorului…
topită, deformată iremediabil

Indiciul „cîştigător” a fost cel oferit de flanşa crăpată a motorului, care, în colaborare cu celelalte, ne-a indicat principala cauză a „bolii” de care a suferit hidroforul: îngheţarea apei din corpul pompei (lucru care a compromis şi pompa, prin crăparea flanşei ce o fixa de motorul electric).

flanşa motorului… crăpată

Am comunicat proprietarei cele două variante posibile de remediere a situaţiei, explicîndu-i avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele: una mai puţin costisitoare (refacerea hidrofor iniţial, prin înlocuirea componentelor defectate) şi una mai costisitoare (îmbunătăţirea actualului sistem hidrofor, prin transformarea sa dintr-unul cu pompă de suprafaţă, într-unul cu pompă submersibilă). A fost aleasă… aţi ghicit!… prima variantă.

Aşa că ne-am întors în oraş, am făcut cumpărăturile necesare, am revenit la „locul faptei”, am refăcut hidroforul precum în stadiul anterior (ba nu, mint! cel nou era mai… curat), apoi am introdus apă sub presiune în instalaţia din casă. Nu pot spune că am fost surprins de ceea ce am descoperit cu această ocazie, dar nici bucuros: în casă, mai erau două „victime” ale apei care a îngheţat! Le puteţi vedea în pozele de mai jos.

racord flexibil… cu piuliţa olandeză crăpată
robinet bideu… crăpat

Bineînţeles, a urmat încă un drum în oraş pentru cumpărături. Din fericire pentru noi, ultimul din acest episod.

Cîteva cuvinte despre greşelile s-au făcut atunci cînd a fost realizat acest sistem hidrofor şi pe care vă recomand să le evitaţi dacă nu doriţi să aveţi probleme şi cheltuieli suplimentare:
– s-a ales varianta cu pompă de suprafaţă (o variantă care, aparent, pare mai puţin costisitoare) în detrimentul variantei cu pompă submersibilă (care poate fi ceva mai costisitoare, dar mult mai fiabilă şi cu o exploatare mai simplă)
– nu s-au luat măsurile de protecţie necesare (golirea instalaţiei de apă) pe perioada cu temperaturi negative

Şi pentru că povestea nu se termină aici, în episodul următor veţi afla ce anume s-a mai stricat şi ce îmbunătăţiri i-au fost aduse acestui hidrofor monobloc cu pompă de suprafaţă. Ulterior, într-o altă „poveste”, vă voi prezenta avantajele unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă în faţa celui monobloc cu pompă de suprafaţă.

Sper că informaţiile de mai sus, precum şi de cele care vor urma, să vă fie de folos, iar atunci cînd veţi avea de făcut o astfel de alegere, aceasta să fie… „floare la ureche”!

Aşa că… pe curînd!