Sistemul hidrofor cu pompă submersibilă

La sfîrşitul primului episod din «Povestea unui hidrofor „adus pe lume” de un… „Dorel”» vă promiteam că

[…] într-o altă „poveste”, vă voi prezenta avantajele unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă în faţa celui monobloc cu pompă de suprafaţă.

Şi cum „promesse oblige” (vorba românului 🙂 ), mi-am făcut timp şi am pus pe „hîrtie” cîteva cuvinte. Sper să vă fie de folos…

Sistemele hidrofoare sînt ansambluri de componente hidraulice (dependente între ele) care asigură presiunea necesară în reţelele de distribuţie a apei.

După tipul pompei folosite, sistemele hidrofoare pot fi de două feluri:
– cu pompă de suprafaţă (cea care lucrează în afara apei)
– cu pompă submersibilă (cea care lucrează scufundată în apă)

Cea mai cunoscută variantă de sistem hidrofor este cea monobloc cu pompă de suprafaţă (consacrată sub denumirea de „hidrofor”) şi este ilustrată în imaginea de mai jos.

sistem hidrofor monobloc cu pompă de suprafaţă, complet echipat

Popularitatea acestei variante se datorează, în primul rînd, preţurilor mici la care poate fi cumpărată, iar în al doilea rînd, uşurinţei de punere în funcţiune. În general, acest sistem se amplasează într-un cămin.

Eu mi-am propus să vă supun atenţiei varianta sistemului hidrofor cu pompă submersibilă. Este mai rar întîlnită şi folosită pe plaiurile noastre mioritice, tocmai din cauza faptului că, deşi are multe avantaje importante faţă de varianta de sistem hidrofor monobloc, acestea nu sînt cunoscute de către potenţialii utilizatori/beneficiari. Pentru a aduce o rază de lumină asupra acestui subiect aflat, pe nedrept, în penumbră pentru unii sau chiar în obscuritate pentru alţii, voi enumera mai jos, într-o ordine aleatoare, cîteva (probabil cele mai evidente) dintre atuurile acestei variante:
a. zgomotul aproape inexistent, datorită faptului că principala sursă de zgomot (pompa) este scufundată în apă
b. posibilitatea de a alege atît pompa independent de capacitatea rezervorului presurizat, cît şi invers
c. randamentul, fiabilitatea şi performanţele superioare în exploatare
d. nu există probleme cu amorsarea pompei
e. nu există probleme cu răcirea pompei, pentru că această lucrează sub apă
f. nu există probleme cu cavitaţia
g. nu necesită cămin, acest lucru însemnînd:
– economii la materiale, manoperă etc.
– nu există probleme cu ingheţul apei în instalaţie, precum în cazul căminelor executate defectuos (adîncime prea mică şi/sau termoizolare necorespunzătoare) sau la care se poate uita deschis capacul de vizitare
– nu există probleme cu inundarea căminului
– nu există probleme cu inevitabilul condens din interiorul căminului
– nu există probleme cu disimularea căminului sau chiar a sistemului, pentru că la un cămin este necesar un capac de vizitare care va „trăda” existenţa căminului şi care, mai mult ca sigur, nu va fi estetic
Şi poate că mai sînt şi altele aspecte care, pe moment, îmi scapă…

Minimul de componente care intră într-un sistem hidrofor cu pompă submersibilă este compus din pompa submersibilă, presostatul, conductele pentru transportul apei, fitingurile pentru cuplarea acestora.

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta minimă, pentru funcţionare pe termen scurt, în caz de avarie

Conform schemei de mai sus, sistemul poate funcţiona, dar  NU VĂ RECOMAND o astfel de abordare a problemei (decît în caz de avarie şi doar pentru un timp cît mai scurt).

Schema de principiu a unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă obişnuit, arată precum cea din imaginea de mai jos:

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta comună, pentru funcţionare şi utilizare obişnuită

Dacă însă vă doriţi un sistem hidrofor cu pompă submersibilă „full options”, atunci va trebui să folosiţi, ca punct de plecare, următoarea schemă:

schemă sistem hidrofor cu pompă submersibilă – varianta „full options”, pentru funcţionare şi utilizare optimă

În acest ultim caz, o parte dintre componentele instalaţiei sînt opţionale, în funcţie de ceea ce doriţi să obţineţi cu acest sistem hidrofor.

Concluzii:
– dacă aveţi posibilitatea să alegeţi, nu ezitaţi nici o clipă în a opta pentru varianta de sistem hidrofor cu pompă submersibilă;
– pentru a afla care vor fi componentele unui astfel de sistem în cazul Dvs. particular, apelaţi întotdeauna la un specialist în domeniu.

Cred că cele de mai sus sună destul de sec, dar cred că este inevitabil atunci cînd este vorba de chestiuni tehnice. Am să mă gîndesc dacă să intercalez sau nu şi altfel de „poveşti” printre cele tehnice, adică din cele care nu au legătură directă cu instalaţiile, ci cu dorinţa de a face cîte ceva cu propria-ţi mînă, cu bricolajul, cu micile lucrări de pe lîngă casă…

Toate cele bune! Pe curînd!

Povestea unui hidrofor (2)

… continuare …

După o iarnă liniştită, înaintea căreia am avut grijă să golim de apă sistemul, a venit şi primăvara. Tot printre „picături”, am reuşit să ajungem pe la „locul faptei” şi să repunem în funcţiune, fără probleme, instalaţia de apă. În concluzie, toată lumea era mulţumită: noi că ne-am făcut bine treaba, proprietara că nu a mai avut pagube.

vechiul nostru prieten ne aştepta cuminte

Dar iată că la sfîrşitul lunii mai a anului 2011 am primit un telefon prin care am fost anunţaţi că hidroforul nu mai funcţiona! Cu prima ocazie ivită, am venit să vedem ce s-a întîmplat. După cîteva teste, suspiciunea s-a îndreptat spre supapa de reţinere a sorbului din fîntînă. Pentru siguranţă de 100%, am scos sorbul şi astfel am obţinut şi confirmarea „diagnosticului”.

sorbul demontat de pe ţeava de PEHD

se pare că axul supapei are o problemă

acum se vede clar că axul supapei stă într-o poziţie anormală

… şi asta din cauză că s-a desprins şi nu-l mai ţine nimic la locul lui

axul supapei nu mai este acolo unde ar trebui să fie (scuze pentru focalizare)

Dacă tot a trebuit să umblăm şi la hidrofor, am zis că ar fi bine să profităm de această ocazie şi să-i aducem acestuia cîteva îmbunătăţiri (reamplasarea manometrului pentru o citire facilă, adăugarea în sistem a unui filtru de impurităţi cu cartuş lavabil, adăugarea unor robinete de separare a circuitelor, reamplasarea hidroforului pentru a obţine un spaţiu util diverselor operaţiuni de întreţinere a echipamentelor din acel cămin). De această dată, proprietara a fost de acord cu propunerea mea (probabil că între timp a căpătat încredere în mine, probabil şi datorită faptului că am mai avut şi o intervenţie la instalaţia ei de încălzire din apartamentul aflat în oraş), aşa că am plecat să facem cumpărăturile necesare.

După ce am revenit, am demontat hidroforul şi l-am scos din căminul lui pentru o „intervenţie chirurgicală pe pompă deschisă”.

demontarea şi scoaterea hidroforul din căminul lui

tablou intitulat „hidrofor pe marginea căminului, făcîndu-şi curaj pentru a fi operat”

Ne-am pregătit sculele…

instrumentarul pregătit pentru „operaţie”

… şi materialele.

tablou intitulat „natură moartă cu materialele şi instrumentele pentru operaţie”

tablou intitulat „natură moartă cu materialele şi instrumentele pentru operaţie” (detaliu)

… şi am trecut la treabă. Am început prin a monta sorbul cel nou.

noul sorb cu supapă, deja montat la locul lui

noul sorb cu supapă (detaliu)

Nici nu am terminat bine de introdus ţeava de aspiraţie în fîntînă, că din norii care ne ameninţau de ceva timp a început să picure uşurel.

început de ploaie

În scurt timp, ploaia s-a înteţit binişor.

ploaie serioasă

Ploaia neiertătoare şi destul de rece ne-a obligat să ne concentrăm în a termina treaba cît mai repede, aşa că am fost nevoit să las aparatul de fotografiat şi să dau o mînă de ajutor colegului meu.

hidroforul la locul lui, după „operaţia pe pompă deschisă”

hidroforul la locul lui, văzut din cealaltă parte

totul este la locul lui, inclusiv „capacele” de pe fîntînă şi cămin hidrofor

tot mai mulţi nori

Se parea că nu vom putea scăpa prea uşor de ploaie… Mai mult de atît, avea chiar tendinţa de a se transforma în potop.

ploaie torenţială

nici o şansă de a vedea soarele

În timp ce aşteptam un mic răgaz din partea ploii, am curăţat de piatră şi nisip sitele robinetelor din casă (mai ales că montasem în căminul hidroforului acel filtru de impurităţi) şi am verificat buna funcţionare a întregului sistem de apă din imobil.După acestea, văzînd că şansele de a se opri ploaia măcar cinci minute sînt nule, ne-am luat inima în dinţi şi, cu capul între umeri din cauza frigului şi ploii, am început să ducem sculele la maşină.

În cele din urmă, am plecat de acolo uzi leoarcă şi rebegiţi precum cîinii, dar totuşi nu cu „coada între picioare”, ci cu mulţumirea că reuşisem să facem, din nou, o lucrare de calitate.

La final, cîteva sfaturi care să vă ajute să evitaţi greşelile făcute de alţii, greşeli din care trebuie să învăţăm, nu pe care să le repetăm:
– filtraţi întotdeauna apa obţinută din surse necontrolate precum izvoare, fîntîni, puţuri etc., în ciuda asigurărilor precum „eu beau apa asta de N ani şi nu am nimic”; pentru a afla ce filtre trebuie să folosiţi în cazul vostru concret (din nou vă atrag atenţia, nu luaţi de bune „sfaturi” precum „o rudă de-a mea făcea aşa şi nu avea nici o problemă”), începeţi prin a face o analiză completă a apei (fizico-chimică, biologică şi microbiologică), iar cu rezultatele ei mergeţi la un specialist în domeniu;
– căutaţi să folosiţi componente de calitate pentru instalaţii; chiar dacă preţurile mici vă „fac cu ochiul”, amintiţi-vă vorba „sînt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”;
– fiţi adepţii instalaţiilor cît mai complete, mai fiabile, mai modulare, care să se poată modifica uşor şi în siguranţă atunci cînd doriţi să le faceţi îmbunătăţiri sau adăugiri;
– apelaţi la specialişti, nu la „nea Dorel”.

Toate cele bune! Pe curînd!

Povestea unui hidrofor (1)

A fost odată ca niciodată… (aşa cum începe orice poveste)

La începutul lunii aprilie 2010, am fost solicitat de o cunoştinţă să văd de ce nu funcţioneză hidroforul instalat la casa surorii lui, casă aflată în mediul rural şi nelocuită pe durata iernii. Aşa că atunci cînd s-a ivit o „fereastră” în programul de zi cu zi, am dat o fugă pînă la „locul faptei”. O dată ajunşi acolo, am descoperit că era vorba de un sistem de hidrofor compact, amplasat într-un cămin amplasat chiar lîngă fîntîna de unde-şi lua apa. Am ridicat „capacul” căminului (adică o bucată de tablă rămasă de la acoperişul casei) şi l-am zărit pe „recalcitrant”, aşa că l-am imortalizat pentru posteritate, precum în poza de mai jos.

„recalcitrantul” prins la „locul faptei”

Am început prin a căuta semnele care să ne indice de ce era aşa de hotărît să nu-şi mai facă treaba şi acestea nu au întîrziat să se arate, în toată „splendoarea” lor, motiv de a vi le arăta şi vouă.

capacul cutiei de conexiuni… deformat

carcasa motorului… afumată

Cum diagnosticul de „motor ars” era clar, am procedat la demontarea lui în vederea stabilirii cauzei (sau poate chiar a cauzelor) care a dus la această „boală” subită.

hidroforul fără motor, pompă, automatizare… mai exact, rezervorul presurizat al lui

Iată şi pagubele pricinuite:

capacul cutiei de conexiuni… deformat

cutia de conexiuni… compromisă fără „drept de apel”

elicea pentru răcirea motorului… topită, deformată iremediabil

Indiciul „cîştigător” a fost cel oferit de flanşa crăpată a motorului, care, în colaborare cu celelalte, ne-a indicat principala cauză a „bolii” de care a suferit hidroforul: îngheţarea apei din corpul pompei (lucru care a compromis şi pompa, prin crăparea flanşei ce o fixa de motorul electric).

flanşa motorului… crăpată

Am comunicat proprietarei cele două variante posibile de remediere a situaţiei, explicîndu-i avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele: una mai puţin costisitoare (refacerea hidrofor iniţial, prin înlocuirea componentelor defectate) şi una mai costisitoare (îmbunătăţirea actualului sistem hidrofor, prin transformarea sa dintr-unul cu pompă de suprafaţă, într-unul cu pompă submersibilă). A fost aleasă… aţi ghicit!… prima variantă.

Aşa că ne-am întors în oraş, am făcut cumpărăturile necesare, am revenit la „locul faptei”, am refăcut hidroforul precum în stadiul anterior (ba nu, mint! cel nou era mai… curat), apoi am introdus apă sub presiune în instalaţia din casă. Nu pot spune că am fost surprins de ceea ce am descoperit cu această ocazie, dar nici bucuros: în casă, mai erau două „victime” ale apei care a îngheţat! Le puteţi vedea în pozele de mai jos.

racord flexibil… cu piuliţa olandeză crăpată

robinet bideu… crăpat

Bineînţeles, a urmat încă un drum în oraş pentru cumpărături. Din fericire pentru noi, ultimul din acest episod.

Cîteva cuvinte despre greşelile s-au făcut atunci cînd a fost realizat acest sistem hidrofor şi pe care vă recomand să le evitaţi dacă nu doriţi să aveţi probleme şi cheltuieli suplimentare:
– s-a ales varianta cu pompă de suprafaţă (o variantă care, aparent, pare mai puţin costisitoare) în detrimentul variantei cu pompă submersibilă (care poate fi ceva mai costisitoare, dar mult mai fiabilă şi cu o exploatare mai simplă)
– nu s-au luat măsurile de protecţie necesare (golirea instalaţiei de apă) pe perioada cu temperaturi negative

Şi pentru că povestea nu se termină aici, în episodul următor veţi afla ce anume s-a mai stricat şi ce îmbunătăţiri i-au fost aduse acestui hidrofor monobloc cu pompă de suprafaţă. Ulterior, într-o altă „poveste”, vă voi prezenta avantajele unui sistem hidrofor cu pompă submersibilă în faţa celui monobloc cu pompă de suprafaţă.

Sper că informaţiile de mai sus, precum şi de cele care vor urma, să vă fie de folos, iar atunci cînd veţi avea de făcut o astfel de alegere, aceasta să fie… „floare la ureche”!

Aşa că… pe curînd!